Comorile muzeelor Europene

     Editura Roossa Books isi propune sa dezvaluie Comorile muzeelor europene, incepand cu Luvrul.  Istoria unuia dintre cele mai mari muzee din lume este strans legata de istoria palatului regal - remarcabil monument al arhitecturii franceze. Conform opiniei unor cercetatori, denumirea de Luvru ar proveni de la cuvintele "luvenia" sau "lupania" (lupus din latina "lup") si s-ar referi la vremurile cand terenul aferent palatului din zilele noastre, era acoperit cu paduri de nepatruns, bantuite de lupi. Exista insa si alte versiuni, care incearca sa explice orginea numelui acestui vestit lacas al artelor si care tin cont de traducerea din limba galilor sau a francilor, a cuvantului "lower", care inseamna "cetate, fortificatie".
      In anul 1990, regele Filip August, inainte de a pleca in cruciada, a imprejmuit Parisul cu un nou zid de metereze. In partea de est a zidului, in 1902, a construit un castel - Turnul cel Mare al Luvrului, pentru a apara orasul ramas fara supraveghere. In aceasta cladire, se pastrau inca de pe atunci comorile, arhivele si averile coroanei franceze, in vreme ce resedinta regelui, se afla intr-un alt castel ridicat pe insula Cite. In timpul lui Carol al V-lea (1337 - 1453), Luvrul acea sa devina sediul permanent al monarhului in capitala. In perioada aceea, tara fusese implicata in Razboiul de o suta de ani si, in functie de desfasurarea actiunilor militare, regii paraseau uneori Parisul, care nu mai prezenta siguranta.
      In anul 1527, in timpul lui Francisc I, s-a decis darmarea castelului vechi si, in locul acestuia, in 1546 s-a hotarat sa se construiasca un palat nou, in stil renascentist, ce avea sa primeasca statutul oficial de resedinta regala. Lucrarile au fost coordonate de arhitectul Pierre Lescot si sculptorul Jean Goujon. Francisc I, mecenat si admirator al artei italiene, avea sa puna bazele viitoarei colectii a muzeului; astfel, el avea sa cumpere multe din lucrarile lui Leonadro da Vinci, dar si ale altor maestri renascentisti (care in acel moment, erau pastrate in castelul Fontainebleau)
      In anul 1563, regenta Caterina de Medici a dispus sa construiasca langa zidurile Luvrului un alt palat - Tuileries. Iar in timpul lui Henri al IV-lea a fost elaborat un plan general de reconstructie al celor doua palate, astfel incat, in 1608, Luvrul si Tuileries au fost unite intr-un singur complex, prin intermediul Marii Galerii, construita de-a lungul Senei. Istoria muzeului incepe de fapt o data cu infiintarea acestei galerii. In timpul lui Ludovic al XIV-lea, colectie de pictura regala avea sa fie adusa din Fontainebleu in Luvru. "Regele-Soare" avea sa faca cele mai importante achizitii pentru viitorul muzeu - cumparand, peintre altele, colectia cardinalului Mazarin, precum si 200 de panze ce  apartineau bancherului Eberhard von Iabach. Ludovic al XIV-lea avea sa incredinteze lucrarile de finisare a fatadelor principale si a interioarelor palatului, la doi arhitecti de seama si Frantei din vremea aceee, respectiv lui Claude Perrault si Louis Le Vau; la scurta vreme insa, monarhul isi va muta resedinta la Versailles si nu va mai pune atata suflet pentru lucrarile de restaurare si decorare deja incepute la Luvru, ba mai mult chiar, interioarele palatului, vor fi lasate, in mare parte, la dispozitia diverselor academii regale - de stiinte, arhitectura s.a. In anul 1699, Ludovic al XVI-lea avea sa permita Academiei Regale de Pictura si Sculptura sa organizeze o expozitie cu lucrarile maestrilor sai, in Galeria Mare. Din 1725 si pana in 1848, expozitiile de pictura si sculptura de desfasurau regulat si se bucurau de un succes deosebit. Datorita locului unde se desfasurau - Salonul Patrat - ele au inceput a fi denumite saloane, iar pictura academica in sine devenise o pictura de salon.
      Ideea de a transforma palatul in muzeu a fost formulata pentru prima data in anul 1765, in articolul "Louvre", din vestita "Enciclopedie" a lui Denis Diderot. In perioada Revolutiei Franceze (1789-1799), la 27 iulie 1793, Conventia avea sa emita chiar un decret in sensul acesta. Denumirea palatului avea sa fie schimbata in Muzeul Principal de Arte, si dechiderea oficiala avea sa aiba loc la 10 august 1793. In momentul infiintarii muzeului, colectia regala numara 2500 de picturi. Din 1803, muzeul va incepe sa poarte numele lui Napoleon Bonaparte, o mare parte a trofeelor, inclusiv "altarul din Gent" de Jan Van Eyck, avea sa fie inapoiata proprietarului de drept.
   In anul 1871, in zilele Comunei din Paris, palatul Tuileries avea sa arda aproape in intregime si, la scurta vreme, va fi luata hotararea de a se reconstrui. Nu mult dupa aceea, organele guvernamentale aveau sa paraseasca Luvrul definitiv, iar locul lor avea sa fie luat de fondurile muzeului. Terptat, fosta trezorerie a regilor francezi avea sa devina unul  dintre cele mai mari muzee de stat din lume. In 1989, chiar in mijlocul curtii Muzeului "Napoleon", avea sa fie construita, dupa proiectul arhitectului american de provenienta chineza Ieoh Ming Pei, celebra piramiuda din sticla - simbolul vesniciei, devenita parte integranta a complexului muzeal, carea avea sa provoace insa nenumarate controverse printre arhitectii si iubitorii de arta.
      Cartea de colectie "Comorile muzeelor europene" poate fi achizitionata de pe site ul RoossaBooks.com,  cu livrare gratuita  la domiciliu in cel mai scurt timp.